Aerul din manufactura Breitling este reimprospatat o data la 10 minute, iar spatiul este sanitizat mai ceva ca intr-un spital (din Europa Veche) - toti cei care lucreaza acolo poarta halate albe si papuci speciali din cauciuc (un fel de crocs). Controlul temperaturii si umiditatii este foarte important in productia mecanismelor fine, iar praful nu are nici o sansa de a patrunde aici datorita sistemelor speciale care pastreaza aerul pur si nivelul optim de presiune, scrie Ziarul Financiar.

Inainte sa intram ni s-a cerut sa ne imbracam pantofii in pungi speciale ca sa pastram igiena spatiului care e paradisul oricarui maniac al curateniei. Mai ales ca fiecare camera are geamuri uriase, curatate si ele perfect, prin care se vede ca intr-o poza prelucrata in Photoshop peisajul tomnatic al padurilor elvetiene, plus cateva vaci tarcate.

Chiar la intrare pe holurile labirintice ale manufacturii te intampina trei busturi care reprezinta acelasi personaj , in culori diferite - Leon Breitling, fondatorul companiei in 1884. "In peste un secol de activitate, Breitling a avut doar 5 proprietari si a ramas printre putinele afaceri independente, conduse in familie", ne spune ghidul nostru, Jean-Paul Girardin, vicepresedintele Breitling, care lucreaza in companie de 19 ani. Leon Breitling a fost cel care mutat ceasul din buzunar la incheietura mainii, fiul sau a desenat apoi primele linii ale chronomatului, in 1940, iar nepotul sau a asociat numele Breitling cu industria de aviatie.

Odata cu preluarea companiei de catre familia Schneider, in 1979, Breitling a lansat si primul chronomat modern, in anul aniversarii centenale - pana in momentul de fata este cel mai bine vandut ceas si emblem companiei.

Turul manufacturii a inceput in camera de asamblare unde veneau nu demult piese de la ETA, subsidiara grupului Swatch, inainte ca aceasta sa sisteze distributia de componente. Din 2009, cand Breitling a lansat si primul sau mecanism realizat in house, compania a internalizat insa intreaga productie.

In atelier, ceasornicarii urmaresc atenti prin dispozitive speciale harta minuscula a mecanismelor si manuiesc cu rabdare si manusi de cauciuc, ca intr-un puzzle, piesele microscopice. Printre ei se afla multi tineri, iar unii dintre ei par genul underground, pe care i-ai intalni intr-un club de noapte obscur. Sunt, oricum, departe de ideea invechita de ceasornicar - acel domn respectabil, cu barba alba, intr-un costum usor ponosit. " In 1974. cand a avut loc boom-ul cuartzului, industria orologeriei a intrat in criza. Atunci s-a pierdut o generatie intreaga de ceasornicari, pentru ca cei mai in varsta au crezut ca meseria lor va disparea si nu si-au mai sfatuit urmasii sa le calce pe urme. Noi avem 200 de ceasornicari, dintre care doar zece sunt specialisti cu mare experienta si cu pregatirea necesara sa-i educe pe cei mai tineri", explica vicepresedintele.

Citeste continuarea pe www.zf.ro