In Romania, peste 200 de oameni au un coeficient de inteligenta de peste 132, nivel ce depaseste valoarea medie cuprinsa intre 90 si 110. Mai concret, 238 de romani. Ei sunt membrii unei societati fondate la Oxford (Regatul Unit) in `46, cu scopul de a gasi si reuni cei mai inteligenti oameni din lume, pentru a-i determina sa gaseasca solutiile problemelor esentiale cu care se confrunta omenirea.

La ora actuala, Mensa are in jur de 110.000 membri in peste 100 de tari, din care mai mult de 50.000 in Statele Unite si aproximativ 26.000 in Marea Britanie. Comparativ cu tarile vecine, precum Serbia, Ungaria si Bulgaria, numarul inteligentilor din Romania este mic. Vecinii au organizatii care depasesc 600 membri si care desfasoara activitati intelectuale in principalele orase.

Din Mensa Romania fac parte IT-isti (majoritatea covarsitoare), ingineri, medici, economisti, avocati, dar si artisti – chitaristi, pianisti, cantareti. Doar vreo 2-3 dintre inteligenti sunt din garda veche, fondata in anii `90, cei mai multi fiind admisi in urma testarilor organizate in ultimii ani. Desi 75% dintre membri sunt de sex masculin, reprezentantele sexului frumos se integreaza repede in organizatie si profita de pe urma acestui statut in viata profesionala.

De la comert cu Bonibon la usi automate de zeci de mii de euro

De exemplu, Dragos Paun (45 ani) este astazi proprietarul Bit WinDoors, un business evaluat la doua milioane de dolari in 2008.

A invatat sa citeasca la patru ani, iar la cinci stia deja sa scrie. Inca de pe bancile scolii si-a dat seama ca putea invata si retine mult mai usor decat o faceau colegii sai, dar spune ca mare parte din reusita se datoreaza parintilor („Am avut niste parinti care s-au ocupat de mine”).

In liceu participa deja la diverse concursuri judetene. Un mini-test de inteligenta dat la varsta de 17 ani, intr-un cabinet al unui psiholog, i-a dezvaluit un IQ de 145. „De atunci am stiut ca e ceva putred in Danemarca”, glumeste pe seama coeficientului sau de inteligenta.

In facultate, nu mergea la toate cursurile: „M-am dus in primele zile la facultate si vedeam ca nu-i de mine, ma plictiseam ingrozitor la cursuri. Nu puteam sa stau doua ore sa scriu. Si am cam lasat-o balta, nu mai m-am dus dupa aia. Invatam in sesiune zi-noapte, asa luam examenele.”

Din 2009 a devenit membru Mensa pentru ca voia sa cunoasca oameni asemenea lui. „In facultate m-am invartit printre oameni inteligenti, insa rand pe rand m-am trezit ca ceilalti pleaca din jurul meu, ca emigreaza. In ultimii ani cautam niste oameni de un anumit nivel”, motiveaza el. Testul de admitere in organizatie l-a dat dupa o noapte de pomina: „Cu o seara in urma fusesem nas la un botez, deci iti dai seama. Chiar nu ma simteam bine, dar atunci cand a inceput testarea am simtit ca mi se aduna mintea, m-am focusat acolo”.

Faptul ca face parte dintr-o organizatie de elita nu-l face sa se simta special: „2% din populatie nu e chiar asa mare scofala, daca era unul la mie poate mai insemna ceva”. Dragos este de parere ca „a avea un IQ mare este o conditie importanta, insa nu si suficienta ca sa-ti schimbi viata in bine sau in rau. Succesul nu vine numai din IQ. Succesul vine dintr-o combinatie de IQ cu personalitatea. Eu masor IQ-ul oamenilor la recrutare de mai bine de 10 ani. Am vazut oameni cu IQ mare care nu fac nimic in viata si am vazut oameni cu personalitate care reusesc, dar si oameni cu personalitate exceptionala, dar din cauza IQ-ului mic nu-si depasesc conditia”.

In anul doi de facultate le-a spus parintilor sa nu-i mai trimita bani pentru ca se putea intretine foarte bine singur – castiga si 10.000 de lei pe luna din reparatiile de aparatura electronica („Sa nu va spun ce bani frumosi se faceau intr-o duminica atunci cand i se strica cuiva televizorul inaintea meciului Stelei”) si construirea computerelor pe care le vindea cu 3.000 lei/bucata colegilor de la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii de la Universitatea Politehnica din Bucuresti („Faceam bani frumosi studenti fiind”), dupa cum el insusi marturiseste.

Prima companie a fondat-o in `90, dupa ce a absolvit Politehnica. Facea comert cu ridicata alaturi de partenerul sau, cu zece ani mai mare decat el. „Vindeam Boniboane prin angrouri, caram cutii cu spatele”. Firma in care a investit „cateva mii de lei sau nici atat” avea doi angajati si un stand cu angro. Umplea camioane cu televizoare second-hand din Germania, pe care le aducea in Romania, le repara, iar apoi le vindea.

In `93 s-a despartit insa de asociatul sau si a trebuit sa o ia de la capat. „N-a mai avut nevoie de mine si mi-a dat un sut in fund. Dar nu-i port pica pentru asta, ba din contra, am avut de invatat de la el”. La inceput i-a fost greu intrucat industria romana mergea foarte prost. Mai mult, recunoaste ca a avut niste luni in care nu a avut nici dupa ce sa bea apa. Lucrurile s-au mai asezat in `96, cand a trecut la aparatura de masura si control. Paun a ajuns sa colaboreze cu o multinationala din domeniu, pentru care cauta reprezentanti carora sa le vanda unelte produse de compania americana.

„A fost mai mult decat un MBA sa lucrez intr-o mare corporatie americana – am invatat acolo niste principii occidentale de business pe care le-am aplicat mai apoi in compania mea. Nu a fost deloc usor. Imi ziceau <<N-o sa mearga sa aplici aici principii occidentale de business>>. Nu e deloc usor sa te uiti la concurenta si sa vezi cum castiga de trei ori mai mult decat tine pentru ca face mismasuri. Dar am niste principii, vin si dintr-o alta zona a tarii, vin din Ardeal in care suntem educati intr-un fel.”

Colaborarea cu intreprinderea americana a tinut 14 ani. A ajuns sa raspunda de intreaga regiune balcanica, iar in ultimii ani devenise consultant in domeniu. „Colaborarea s-a incheiat pentru ca devenisem prea scump pentru ei. Asta e partea proasta atunci cand devii foarte bun in ceea ce faci”, glumeste omul de afaceri vizavi de incheierea relatiei contractuale cu firma internationala.

In toti acesti ani, Paun a trecut de la computere la constructia receptoarelor de satelit, un business foarte banos, sustine el. „O instalatie completa ajunge la 30.000 - 35.000 de lei”.

In 1999, Paun s-a axat pe usile automate. Astfel s-a nascut Bit WinDoors. „Tin si acum minte prima usa pe care am montat-o pe strada Nerva Traian. Am montat-o cu mainile mele”. Piata a functionat si treptat a inceput sa angajeze oameni in compania sa. In 2009 ajunsese la 55 de angajati, dar criza l-a obligat sa faca disponibilizari. „2009 a fost un an foarte dificil, am pierdut foarte multi bani. Afacerile au scazut la jumatate”, spune intreprinzatorul.

Astazi, Bit WinDoors numara 30 de salariati, iar anul trecut a obtinut o cifra de afaceri de un milion de euro, in conditiile in care in 2007 si 2008 reusise performanta de a atinge doua milioane de euro.

Clienti ii sunt atat persoanele fizice, cat si diverse companii, mall-uri, spitale, lanturi mari de magazine etc. O parte din usi le produce, iar restul le importa pe componente si le ansambleaza in Romania. Paun spune ca este printre cei mai scumpi de pe piata pentru ca „prefer sa fiu scump si bun, decat ieftin si prost”. De exemplu,o usa de garaj de la firma sa porneste de la 200 de euro si poate ajunge si pana la 50.000 de euro, daca vorbim despre o usa de intrare intr-un mall.

Dragos are un singur regret: ca s-a bazat pe modelul afacerilor de familie. „E un model de business frumos, demn de lauda, dar mi-am dat seama acum ca nu mi se potriveste mie, pe personalitatea mea. Mi-au trebuit aproape 15 ani ca sa-mi dau seama ca pe mine ma distruge munca de rutina. Pur si simplu nu fac fata. A duce o asemenea firma presupune foarte multa munca de rutina. Imi pare rau ca nu mi-am dat seama pana acum”, explica intreprinzatorul.

In 2008 a primit o oferta de doua milioane de euro pentru Bitwin Doors, pe care a refuzat-o insa. „M-am lacomit, am vrut s-o cresc si s-o vand pe cinci milioane, dupa care sa nu mai am nici o grija pentru tot restul vietii. Gresit. Trebuia s-o vand nu pe doua, pe un milion. Uite, a venit criza si acum nu mai valoreaza nimic. Valoarea unei firme se da pentru profiturile ei viitoare. In ziua de azi poate cineva sa spuna ca va face profit in urmatorii ani? Greu de spus. Exista sperante, dar nu certitudini. Oricine cumpara o firma nu da bani pe sperante, ci pe certitudini. Trebuie sa asteptam acum sa se creeze certitudini”, afirma Paun.  

Acum munceste pentru a-si repune pe picioare firma. Vrea ca apoi sa-i faca un exit, sa aplice modelul american de business, pe care l-a vazut in calatoriile sale din SUA. Desi a ramas in tara cu gandul de a schimba ceva, Paun se gandeste afacerea sa cu usi automate ar putea fi implementata cu succes in Canada: „Lucrurile nu merg bine in sectorul privat din Romania pentru ca resursa umana este slab pregatita de la femeia de serviciu, care nu este in stare sa curete cum trebuie si pana la economisti, care nu au notiuni de baza”, explica el.

In prezent, Paun se ocupa si cu dezvoltarea unui software pentru control acces, e interesat sa vanda servicii neconventionale de turism si se lauda cu o idee de website care i-ar aduce milioane de euro.

Timpul liber si-l petrece facand sport, in natura, departe de Capitala, impreuna cu cei doi copii ai sai – o fata de sapte ani si un baiat de cinci– pe care ii lasa sa se bucure de copilarie: „Imi este destul de clar ca si ei sunt destul de bine din punct de vedere al IQ-ului, dar sunt inca destul de mici pentru a fi testati. Decat sa-i testez de IQ acum, am preferat sa-i invat sa inoate, sa schieze, sa-i iau cu mine cu bicicleta, sa-i indemn mai degraba catre sport.”

Mensa, viza pentru Microsoft in Statele Unite

Un alt exemplu il reprezinta Oana Mirica (23 ani), originara din Calarasi, dar stabilita in Bucuresti in urma cu patru ani. A auzit pentru prima data de Mensa in 2009, la ziua unui fost coleg de facultate. S-a dus sa dea testul mai mult din curiozitate. Pentru ca nu i s-a parut deloc greu, l-a si luat. Mai facuse diverse teste de inteligenta inainte online, dar nu obtinuse rezultate spectaculoase, ba din contra.

Are un frate de 27 de ani care nu s-a testat, nefiind interesat de asemenea chestiuni, dar care detine o afacere proprie in bobinajul cu hartie igienica. Oana nu intentioneaza sa-si deschida un business in viitorul apropiat, nefiind atrasa de lidership, desi prietenii ii spun ca ar fi seful ideal pentru ca stie sa-i motiveze pe ceilalti. In schimb, de curand a semnat un contract generos cu Microsoft, pentru un post in compania americana in sediul din Seattle, Washington.

A fost recrutata de pe un site de job-uri de catre o companie care s-a aratat interesata de CV-ul sau: participari in liceu la numeroase olimpiade nationale si internationale de matematica, informatica si fizica, licenta in calculatoare la Universitatea Politehnica din Bucuresti, curs online la Oxford in analiza datelor si sistemelor, atestat Cambridge de limba engleza, un job de programator junior la o companie specializata in software si legitimatie de membru Mensa.

Sefii Microsoft s-au aratat impresionati de performantele Oanei, cat mai ales de statutul de inteligenta, si au chemat-o sa discute la un interviu despre posibilitatea unei cariere in IT pe meleaguri americane. De fapt, a trecut prin patru interviuri, dintre care unul telefonic in Bucuresti, si alte trei in Sofia, Bulgaria, recrutare la care au participat 26 de candidati romani si bulgari. La final, doar patru au fost selectati.

„Totul a fost o intamplare, chiar nu mi-am planificat nimic inainte. Am avut o multime de emotii la interviurile din Sofia, chiar nu credeam ca voi trece peste probe, dar se pare ca m-au placut”, spune ea. Din octombrie va lucra pentru divizia de Windows a companiei lui Bill Gates din SUA pentru o oferta non-negociabila, dar mai mult decat generoasa: un salariu lunar de peste 2.500 de dolari, autoturism si cazare pentru doua luni de la sosire, dar si ceva fonduri pentru cheltuielile personale.

Desi ii este teama de ceea ce va gasi peste Ocean, o linisteste faptul ca in companie va fi asistata de un mentor care ii va dezvalui toate secretele profesionale si o va ajuta sa se integreze in companie. „Nu plec singura in SUA, ci cu sotul meu. A fost o conditie pe care le-am clarificat-o inca de la inceput celor de la Microsoft si pe care mi-au acceptat-o fara probleme”, tine ea sa precizeze.

N-o incanta, pentru moment, gandul de a se stabili in America. Oana spera sa se intoarca in tara in 4-5 ani, dar totul depinde de oportunitatile care se ivesc pe parcurs.

Infuzie de capital din Silicon Valley

Bogdan Alexandrescu (26 ani), din Bucuresti este un alt membru Mensa, care dupa experienta ONG-ului studentesc VIP (Voluntari pentru Idei si Proiecte) de pe vremea cand era student in ASE, dar mai ales manat de un urias interes pentru afacerile online, pleaca in America sa caute investitori pentru business-ul sau. 

Mai exact, in Silicon Valley, acolo unde spera sa gaseasca fondatori de companii care sa se arate interesati de o platforma de feedback pentru organizatii si companii.

In 2008, inainte sa termine facultatea, Bogdan Alexandrescu a infiintat o companie de consultanta in domeniul francizelor, AV Franchise Consulting, impreuna cu partenerul sau, Mihai Varutoiu, pe care l-a cunoscut in Business Club, un ONG studentesc, ce face parte din proiectul VIP (Voluntari pentru Idei si Proiecte) si promoveaza antreprenoriatul.

Tanarul in varsta de 26 de ani a investit 5.000 de euro in business-ul focusat pe partea de dezvoltare, strategie, consultanta si parteneriat din domeniul francizelor, iar dupa trei luni si-a amortizat investitia. A pornit la drum cu opt angajati si o cifra de afaceri de 30.000 de euro in primul an de functionare, dupa cum el insusi povesteste. Criza financiara i-a afectat insa afacerea, deoarece acum are doar trei angajati.

Priveste insa optimist inainte. In septembrie se pregateste de o calatorie in Silicon Valley cu scopul de a atrage potentiali investitori pentru proiectul sau online. De fapt, cauta o infuzie de capital, care l-ar putea determina sa se stabileasca in State. „Sistemul in care traim aici e unul bolnav. Nu mai sunt sanse de imbunatatire. Coruptia e la nivel prea inalt, nu mai exista nimic eficient in tara asta. Noua garda de politicieni merge deja pe sistemul mafiot”, afirma Bogdan cu tarie.

Romania nu-i ofera oportunitati legate de piata si nici nu-l retin multe lucruri aici, spune el. Ba din contra, are prieteni care vor sa plece, de asemenea, in strainatate.

Interesat de tot ce inseamna antreprenoriat online („Ne apropiem de o noua bula de internet”), istorie, business, forex, geopolitica si istorie, imi povesteste ca a cautat intotdeauna sa se inconjoare de oameni interesanti, cu care sa interactioneze. De Mensa a auzit de la prieteni, iar la inceputul acestui an a dat testul, pe care l-a luat din prima incercare. Desi participa destul de rar la intalnirile Mensa, invocand lipsa de timp liber, considera ca printre avantajele de a fi membru al acestei organizatii se numara socializarea cu un grup de oameni cu care discuta la acelasi nivel. „Imi plac oamenii care au cultura generala”, puncteaza el.

Are o sora, mai mare cu trei ani, ce studiaza dreptul, dar care nu este membra Mensa. „Nu e interesata de astfel de lucruri”, apare explicatia.

Taiwan Tower sau cum sa construiesti un proiect grandios, la propriu

Corina Fodor (25 ani) a simtit intotdeauna ca poate asimilia rapid notiunile. Mai mult, a invatat sa citeasca singura de la varsta de cinci ani. Pentru examenele din facultate se pregatea doar inainte de sesiune, citind rapid cursurile. „E foarte important sa nu invat pentru note, sa invat pentru mine”, sustine aceasta.

Acum doi ani a devenit membra Mensa. Corina marturiseste ca daca n-ar fi fost eligibila de prima data, ar mai fi repetat testul deoarece isi dorea sa ajunga sa cunoasca oameni interesanti care faceau deja parte din organizatie. In prezent, incearca sa asiste la toate intalnirile cu ceilalti inteligenti. Marturiseste insa cu regret ca „multi oameni din exterior confunda Mensa cu MISA pentru ca organizatia nu are o mare vizibilitate in Romania”.

Cum vede un arhitect reintegrarea in societate

Originara din Curtea de Arges, Corina a absolvit in iulie Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu din Capitala. Diploma sa de licenta a constat intr-un centru de detentie si reintegrare profesionala cu regim semi-deschis pentru detinutii care primesc pedepse cuprinse intre 1 si 5 ani. „Penitenciarul nu pedepseste omul, ci il reintegreaza in societate, il reeduca. Astfel, zidurile sunt transformate in volume cu functiuni, ateliere; penitenciarul este sustinut de oras, iar zona administrativa e separata de zona efectiva”, imi explica ea modul in care si-a gandit diploma de arhitect.

Corina asemuieste penitenciarul pe care l-ar amplasa in Ferentari, ce ar „adaposti” 400 de detinuti si ar oferi totodata numeroase locuri de munca, cu exemplul lui Nelson Mandela, cel care odata aflat in libertate, si-a construit o casa asemanatoare cu inchisoarea in care si-a petrecut 27 de ani din viata.

Desi lucreaza din al doilea an de studentie, Corina Fodor a cunoscut succesul in noiembrie 2010, cand a castigat 4 milioane de dolari taiwanezi (echivalentul a 125.000 de dolari americani) pentru Turnul din Taiwan, o cladire de peste 300 de metri inaltime, a carei constructie va incepe anul viitor. Corina a facut parte din echipa alcatuita din sapte romani (alcatuita din Adrian Arendt, Bogdan Radu Chipara, Anda Stefan, Mihai Bogdan Caciun, Claudiu Barsan-Pipu si Oana Maria Nituica), condusa de arhitectul Dorin Stefan, care a reusit sa devanseze alte 236 de echipe din 25 de tari ale lumii, castigand premiul I la concursul international organizat in Taiwan.

Proiectul ce parea desprins dintr-un film SF, a fost recompensat cu aproximativ 125.000 de dolari americani, de catre un juriu international format din arhitecti americani, britanici, japonezi si taiwanezi. Acestia din urma au decis ca proiectul romanilor "va fi un punct de atractie, o gratioasa realizare artistica iar structura sa si materialele din care va fi construit constituie o provocare".

Corina povesteste ca grandiosul proiectul a fost realizat in doua luni in biroul DSBA din Capitala si a reprezentat un premiu important in cariera sa, aflata la inceput de drum. Conceptul arhitectilor romani a pornit de la forma insulei Taiwan, si anume o frunza. Ideile au inceput sa curga si s-a ajuns la "copacul de bani", despre care traditia asiatica spune ca aduce spor. Frunzele s-au transformat in opt ascensoare exterioare care ii vor plimba pe turisti pe o sina electromagnetica. Materialul din care vor fi construite este transparent pentru a oferi o panorama uluitoare.

Stiinta amuzanta predata in scoli si licee - cum spera un profesor de ASE sa atraga interesul pentru cercetare

 „Nu pot sa zic ca m-am simtit vreodata mai speciala sau mai inteligenta decat cei din jurul meu”, spune si Madalina Moroianu (28 ani), membra Mensa din mai anul trecut.

Cunoaste patru limbi straine, este pasionata de fotografie si consultanta, a lucrat in domeniul financiar, a activat intr-un ONG studentesc (pe partea de resurse umane), iar in prezent este doctorand la Academia de Studii Economice din Capitala, unde preda de trei ani incoace. Despre ea spune ca face parte dintr-o retea de oameni care organizeaza proiecte menite sa aduca macar un plus de intelegere societatii, daca nu de inteligenta.

Alaturi de colegii sai din Mensa lucreaza la un proiect ce urmeaza sa fie implementat in primavara anului viitor si care vizeaza cateva sesiuni amuzante de prezentare a stiintelor exacte. Din acest eveniment vor face parte atat membrii Mensa, cat si profesorii si elevii/studentii din unitatile de invatamant colaboratoare. „Daca 1% dintre copiii carora le vom prezenta lectiile de stiinta isi vor pune intrebari despre cum functioneaza lucrurile, atunci vom considera ca proiectul nostru a fost un succes”, explica Madalina Moroianu. 

Acest proiect s-a nascut in cadrul intalnirilor informale la care participa inteligentii cu experiente si expertize diferite. „Noi incercam sa sprijinim educatia din Romania si sa oferim niste alternative la modul de abordare la educatie – mai ales din punctul de vedere al elevilor”, subliniaza Madalina.

Aceasta crede ca in spatele situatiei dezastruoase din acest an de la examenul de Bacalaureat stau o multitudine de factori, printre care si stilul permisiv al profesorilor: „Eu tin minte ca in clasa a 12-a, daca nu meritai sa treci, nu treceai. Nu se permitea promovarea elevilor de nota cinci – pentru ca cinci la o materie semnifica o probabilitate foarte crescuta de picat la Bac. Am avut colegi care au fost pur si simplu lasati corigenti in clasa a 12-a”.

Un mare minus al societatii romanesti dupa anii `90 este acela ca nu se mai promoveaza si scolile de arte si meserii, sustine profesorul universitar. „Stau in casa si ma chinui cu o siguranta pentru ca nu reusesc sa gasesc un electrician bun. Nu mi se pare un lucru bun sa ne indepartam de respectul fata de o meserie, o munca cinstita pentru a cadea in admiratia unei diplome de licenta sau de bacalaureat care s-ar putea sa nu fie neaparat suficienta. Sigur, avem nevoie si de finantisti si de contabili, dar avem nevoie si de instalatori si de zidari”.

Ar vrea sa-si deschida un business „candva”, dar sustine ca pentru a fi antreprenor ai nevoie de vointa, incredere in sine si dorinta de a fi independent. Cat despre bani, acestia nu sunt o resursa strict esentiala, puncteaza Madalina.

Mensa, organizatia care reuneste oamenii cu grad ridicat de inteligenta

Aproximativ 50% din populatie au o valoare medie a IQ (ce variaza intre 90–110), in jur de 13% din populatie intra in categoria intre 110 si 139, si doar 1,5-2% din locuitorii planetei ating scorul nivelului de geniu, potrivit psihologului german William Stern.

Inteligenta redusa este definita de scoruri intre 80 si 89. Cat despre scorurile sub 70, acestea desemneaza, in ordine descrescatoare, stupiditatea, idiotenia si imbecilitatea. Insa faptul ca ai un anumit nivel de inteligenta, nu joaca neaparat un rol semnificativ in viata ta, sustine Stern in teoriile sale.

Daniel Serbanica, membru Mensa inca din 1980 si profesor la Academia de Studii Economice, a infiintat in 1991 organizatia locala Mensa Romania. Desi dupa ani de functionare, organizatia ajunsese la peste 100 de membri, multi dintre acestia au emigrat ori si-au pierdut interesul si au abandonat proiectul. Abia in 2005, actualul presedinte, Mihai Belcea, revenit din Canada in 2003 a reusit reorganizarea Mensa Romania prin alegerea unui nou consiliu director si reluand testarile care le confera candidatilor legitimatia de inteligenti.

Pentru a face parte din organizatie, candidatii dau un test aprobat de Mensa International, pentru care platesc 25 lei (in cont bancar) sau 35 lei (la fata locului). Testarile se tin lunar (in Bucuresti) sau anual (in marile orase ale tarii), in functie de sezon. Toti cei interesati de testarea Mensa trebuie sa aiba minimum 16 ani (caz in care este nevoie si de acordul scris al parintilor/tutorilor legali) si sa rezolve corect cel putin 43 din cele 45 de intrebari „culture-free” sau „culture-fair” (matrice progresive Raven) ce dureaza 20 de minute.

In aproximativ 10-15 zile de la testare (corectura se face in Anglia, de catre Mensa International), toti candidatii care reusesc sa obtina un punctaj de minimum 132, devin eligibili Mensa. Pentru a deveni membri, acestora li se percepe o cotizatie anuala de 60 lei sau 30 lei in cazul elevilor si studentilor. Cat despre certificare (legitimatie), aceasta este valabila pe intreaga durata a vietii.

Cei care nu reusesc sa obtina scorul minim de 132, pot repeta testarea de cate ori doresc, insa numai dupa sase luni de la ultima testare.

Raspunsul pe care il primesc candidatii nu contine insa si un certificat al nivelului IQ, ci numai informatia daca sunt sau nu eligibili Mensa. Tine de politica organizatiei internationale sa nu divulge asemenea informatii, explica presedintele Mensa, Mihai Belcea, care recunoaste ca multi dintre candidatii eligibili insista cu intrebarile referitoare la gradul de inteligenta obtinut.

Mihai Belcea a devenit membru Mensa in 1995, pe cand era stabilit in Canada. Este familiarizat cu testele de IQ si personalitate inca de pe vremea cand a emigrat in Franta. Din 2003 a revenit in tara, unde a luat legatura cu ceilalti membri ai acestei societati intelectuale si a reusit sa starneasca interes pentru organizatie.

Inginer de profesie (a absolvit Facultatea de Electronica si Telecomunicatii de la Universitatea Politehnica din Bucuresti), Belcea marturiseste ca se simte imbogatit pe plan uman si spiritual de cand face parte din Mensa. Povesteste cum inteligentii se intalnesc lunar, atat pentru lucruri pur administrative, dar mai ales pentru socializare: „O intalnire poate dura si trei ore. S-au creat grupuri de interese unde se discuta anumite subiecte, in functie de afinitati si competente”, afirma Belcea.

Anul trecut a existat si o intalnire in Spania, la nivel international cu toti membrii organizatiei, in care s-au desfasurat diverse workshopuri.

In iunie, Mensa Romania a implinit 20 de ani de la infiintare, eveniment sarbatorit pe durata a trei zile la Sibiu. „A fost o intalnire foarte reusita, in care membrii Mensa s-au cunoscut, au socializat si au petrecut timpul impreuna”, spune presedintele organizatiei.