Masuri despre care premierul, chiar si in ziua demisiei, a vorbit ca fiind “corecte si necesare” pentru viitorul economic al tarii.

Dupa ce au negat mai multe saptamani ca ar negocia un acord de imprumut cu Fondul Monetar International (FMI), autoritatile de la Bucuresti au anuntat, in aprilie 2009, ca Romania este nevoita sa ceara ajutorul institutiei financiare internationale pentru stabilizarea economiei.

In data de 4 mai 2009, Consiliul Director al FMI aproba un acord stand-by pe doi ani, in valoare de 12,95 miliarde de euro. Pachetul financiar negociat de Romania mai continea alte 5 miliarde de euro de la Uniunea Europena, un miliard de euro de la Banca Mondiala si un miliard de la alte institutii internationale.  

Banii de la FMI au avut un pret piperat pentru romani: urma ca sute de mii de bugetari sa-si piarda locurile de munca, iar Guvernul se angajase sa reformeze din temelii sistemul de salarizare in domeniul public – ceea ce a dus la eliminarea tuturor sporurilor si a beneficiilor, sistemul de pensii si cel al asistentei sociale.

Premierul Emil Boc si-a anuntat demisia. Presedintele l-a numit intermiar pe ministrul Justitiei, Catalin Predoiu VIDEO

Anul 2009 s-a finalizat cu o alta bomba din partea Guvernului condus de premierul Emil Boc: in ultimele luni ale anului urma ca bugetarii sa stea acasa, in concediu fara plata pentru cateva zile.

In 2010, masurile de austeritate aveau sa se intensifice. La inceputul lunii mai, Guvernul, prin vocea presedintelui Traian Basescu, anunta actiuni fara precedent in istoria post-decembrista a Romaniei, dar si in Europa, la acea data: taierea salariilor bugetarilor cu 25% si taierea pensiilor si a tuturor ajutoarelor sociale cu 15%.

In cazul taierii pensiilor, Curtea Constitutionala a decis ca masura este neconstitutionala, in schimb, toate celelalte categorii care primeau bani de la stat intr-un fel sau altul (inclusiv somerii si copiii nou-nascuti) s-au vazut cu salariile, indemnizatiile si ajutoarele taiate.

Si daca initial, Guvernul promisese o revenire a acestora la valorile dinainte, de la 1 ianuarie 2011, salariile bugetarilor au crescut doar cu cateva procente la inceputul anului urmator, explicatia fiind aceeasi - criza economica mondiala, care devinise acuta in Uniunea Europeana, si lipsa banilor la buget.

2011 a fost un an mai calm din punct de vedere economic, cel putin prin prisma faptului ca Guvernul de la Bucuresti nu a mai luat masuri drastice in ceea ce priveste veniturile populatiei. Dar desi Romania a inregistrat crestere economica, timida, ce-i drept, dar o surpriza placuta in UE, Emil Boc a continuat sa “propovaduiasca” masurile “corecte si necesare” pe care le-a luat pentru economia tarii.

Boc, singurul premier de dupa ‘89 demis prin motiune de cenzura si repus in functie de presedinte, a capitulat in fata propriului partid

Anul trecut, insa, Guvernul a incheiat un nou acord de finantare cu institutiile internationale, de aceasta data de tip preventiv (Romania va folosi banii numai daca va fi nevoie), prin care FMI ne pune la dispozitie 3,6 miliarde de euro, restul pana la 5 miliarde venind de la Comisia Europeana si Banca Mondiala. Premierul Emil Boc a dat asigurari ca Romania nu va folosi acesti bani, dar a fost nevoie de acest acord pentru a da incredere investitorilor si pentru a scadea costurile de imprumut ale Romaniei.

Si desi sindicatele au iesit de nenumarate ori in strada, iar Opozitia a depus in Parlament zece motiuni de cenzura, din care una a trecut de votul parlamentarilor si a dus la demiterea lui Emil Boc (repus ulterior in functie de presedinte), a fost nevoie ca mii de oameni sa protesteze aproape o luna in toata tara pentru ca premierul sa isi dea demisia, la presiunea liderilor propriului partid.

Emil Boc intra, astfel, in categoria premierilor rapusi de criza economica, din cauza masurilor de austeritate implementate, alaturi de cel al Spaniei, Jose Luis Rodriguez Zapatero (in fruntea Guvernului pana in decembrie 2011), al Irlandei, Brian Cowen (martie 2011), al Portugaliei, Jose Socrates (iunie 2011), al Italiei, Silvio Berlusconi (noiembrie 2011) si al Greciei, Georgios Papandreou (noiembrie 2011). De remarcat ca toate aceste tari se confrunta cu cele mai mari probleme financiare dintre toate statele din zona euro.