Banii n-au fost niciodata o problema pentru noi. N-am simtit, cum se spune acum, <<ca nu ne permitem ceva>>.

 
Daca ar fi sa aleaga intre istoria familiei si banii familiei, Jean Chrissoveloni marturiseste ca ar alege istoria, pentru ca banii s-au pierdut. „Nu cred ca cineva ar spune <<Nu>> banilor. Dar istoria e istorie. N-ai cum s-o schimbi”, a declarat, acesta, intr-un interviu acordat corespondentului Stirilor ProTV, Adriana Stere.
 
A parasit Romania pe 15 noiembrie 1960, din cauza comunistilor. „Daca faceai parte dintr-o elita, trebuia sa decazi sau sa dispari, dupa ce comunistii iti confiscau tot ce aveai, bineinteles. Si am ales sa dispar. Tatal meu fusese inchis pentru a 3-a oara, a crezut ca va muri in inchisoare. Grecii l-au scos insa, iar in `60 am plecat.” A disparut timp de 30 de ani, dar a ales sa se intoarca, dupa Revolutie.

„Motivul adevarat? Ma aflam intr-un salon cu mama, in Creta, unde ea si sora mea au o casa foarte frumoasa, si am vazut executarea lui Ceausescu, la sfarsitul lui `89. Mama, care nu spunea multe cuvinte, mi-a zis: <<Nu te duci inapoi in Romania sa preiei afacerea?>> Adica banca. Si am venit. Am ajuns in tara pe 17 ianuarie 1990. ”
 
A asteptat aproape doua decenii de la intoarcerea in Romania sa-si revendice o parte din imobilele detinute de familie. Pana astazi, urmasii familiei Chrissoveloni au recuperat cinci cladiri, din care doua in Bucuresti. Jean Chrissoveloni investeste, in prezent, peste un milion de euro in reconsolidarea unor imobile istorice din Capitala. Una dintre ele este chiar fosta banca Chrissoveloni, un business inceput in 1848, confiscata ulterior de comunisti si retrocedata descendentului sau in 2008.
 

Numele, cea mai mare mostenire

 
S-a nascut in Moldova si a fost botezat Ioan, dar familia l-a numit Jean, dupa bunicul sau, o traditie de familie, a povestit acesta intr-un interviu acordat ProTV. In Anglia, unde si-a facut studiile, profesorii l-au numit John. Ulterior a ajuns in Irlanda, unde prietenii i-au spus Chris, de la Chrissoveloni. Mai tarziu s-a stabilit in Grecia, unde si-a intemeiat o familie, iar sotia a ales varianta greaca a lui Jean, Iannis.
 

Stramosii mei erau comercianti, dar au decis sa devina finantisti. Daca am reinvia aceasta afacere, ar fi cea mai veche institutie financiara din Romania.

 
Desi a schimbat mai multe prenume, a mostenit un nume de familie foarte puternic. Bancherii Chrissoveloni au pornit in 1848, sub denumirea de Chrissoveloni, prima banca din Romania. Era o afacere de familie, total diferita de ceea ce reprezinta astazi o banca, explica Jean. „Am hartii care sa demonstreze asta. Stramosii mei erau comercianti, dar au decis sa devina finantisti ai comertului”. Prima sucursala a fost deschisa la Galati, urmand apoi si altele in diverse orase ale tarii, printre care si-n Capitala. Patru generatii s-au ocupat de dezvoltarea bancii. Jean face parte din cea de-a cincea generatie, dar nu mai vrea sa investeasca intr-o institutie de credit.
 
 
„Astazi, lucrurile sunt foarte diferite. Atunci, multe familii construiau banci, cu asta se ocupau. Azi, bancile sunt companii publice, sunt listate la burse, au capitaluri uriase. Ma gandesc la o afacere, dar nu de tipul <<high street bank>>”, a declarat acesta pentru stirile ProTV.
 

Bunurile bancherilor, evaluate in 1902 la 100 milioane de lei. Imobiliarele, pariul castigator

 
Despre legenda care circula, cum ca bunicul sau avea saci cu bani si detinea, practic, jumatate din Bucuresti, nepotul sau spune: „Era foarte bogat, fiindca venea dupa doua generatii care stransesera bani. Dupa 1892, familia noastra a adunat si a tot adunat. Bunicul meu era un fel de geniu financiar. Avea viziune. El era cel cu ideile, iar varul sau, inginer, <<butona>> cifrele.”
 
Potrivit mostenitorului, in 1902, bunurile familiei au fost evaluate la 100 milioane de lei. „Inainte, cand construiai o banca, o garantai cu toata averea ta. Eram sapte parteneri implicati in afaceri.” Recunoaste insa ca investitiile in imobiliare i-au facut atat de bogati. „Pe atunci nu erau burse la noi. Pe Floreasca, pe Calea Plevnei, familia detinea destul de multe cladiri. Renovarea lor costa foarte mult. Aici (in centrul vechi al Capitalei) am cheltuit, de pilda, 1,2 milioane de euro.”

Nume mari ce au trecut prin fosta banca Chrissoveloni, in vremurile de glorie

 
Bancherii Chrissoveloni si-au folosit din plin apropierea de familia regala, pentru a atrage clienti, dar si pentru a sprijini tara de adoptie in Primul Razboi Mondial. Jean a povestit despre prietenia familiei sale cu Regina Maria si Carol I, cu Charlie Chaplin si Marcel Proust.
 
„In Primul Razboi Mondial, Romania aproape ca disparuse. Noi eram aliati cu rusii. Bunicul meu, cu banii lui personali, alaturi de alti oamenii instariti, bancheri, industriasi, au preluat treburile Guvernului. Bunicul a facut din casa lui un spital, de exemplu, care purta numele reginei. A adus doctori din Franta, asistenti. Regina Maria si fetele ei erau asistente in acel spital”, spune mostenitorul.
 

Regina Maria era nasa tatalui meu. Bunicul a facut din casa lui un spital care purta numele reginei. Regina si fetele ei erau asistente in acel spital.

 
 
Tot bunicul sau a creat serviciul de ambulanta Regina Maria si a donat terenul de la Balcic, pe care s-a construit ulterior vila Reginei. „Pe atunci, exista o admiratie profunda pentru aceasta doamna. Regina Maria era nasa tatalui meu. Regele Carol era un personaj foarte inteligent, dar nu foarte constant in prietenii. Bancherii lui erau marii nostri competitori. Apoi, tatal meu a rupt relatia cu Carol.”
 
Sora bunicului sau, "tanti Ellen", s-a casatorit cu principele Dimitrie Sutu. „Un tip de actiune, se ocupa de calarie. Matusa era intelectuala, asa ca au divortat, dar ea si-a pastrat titlul de principesa. Al doilea mariaj a fost cu Paul Maurren, membru al Academiei Franceze, scriitor si diplomat. Au venit in misiune in Bucuresti, in 1942, cand amandoi au fost acuzati ca erau pro-nazisti. De fapt, cred ca au considerat ca singurii care puteau sa-i opreasca pe comunisti erau nemtii. Ii priveau ca pe o solutie democratica, cu toate ca erau nazisti.”
 
Ulterior, cei doi au fost exilati in Elvetia. Acolo si-au facut mai multi prieteni, printre care si pe celebrul actor Charlie Chaplin, de asemenea exilat. „Erau amici. Se vedeau la un ceai, discutau. In plus, matusa a avut o corespondenta foarte intensa cu Marcel Proust.”
 

In `32, au venit creditorii sa-si ridice banii. Nu papasem banii, ii reinvestisem. Am vrut sa le dam actiuni, dar ei voiau cash. Tatal meu a fost nevoit sa semneze falimentul bancii.

 
Jean Chrissoveloni a vorbit si despre Marea Criza din `30, „un tsunami financiar” pentru familia sa.
 
„Foarte multe banci si-au inchis usile in perioada respectiva. Tatal meu, care avea 23 de ani pe atunci, a fost chemat sa semneze falimentul bancii. A platit mai mult de 3 miliarde de lei. Nici nu erau suficienti lei in circulatie, fiind nevoit sa plateasca in cocosei de aur.”
 
Potrivit acestuia, in 1932, creditorii bancii au vrut sa-si recupereze banii. Voiau lichiditati, iar familia sa nu avea cash disponibil, intrucat il reinvestise.
 

Aici va fi o librarie, si nu doar cu carti.

 
Cladirea pe care o reface este situata in centrul vechi al Capitalei, pe Lipscani, si a fost cumparata de bunicul sau in 1903. Pe atunci, era banca, business de familie. La parter se aflau ghiseele, sala de tranzactionare si birourile. La etajul 1 exista o bolta care le permitea sa urmareasca ce se intampla in interiorul institutiei de credit.

„Cladirea am redobandit-o abia in 2008. De cinci ani incoace o consolidez. Problema acestor cladiri istorice e ca trebuie exploatate la adevarata valoare, sa le dam stralucire si sa obtinem profit din ele. Asta le tine in viata”, spune nepotul Chrissoveloni.
 
Crede ca romanii nu stiu sa aiba grija de trecut, de cladirile istorice, in special. Pentru ca se trage dintr-o familie de antreprenori, ajungand la cea de-a cincea generatie, Jean Chrissoveloni reface, azi, cladirea de peste 1.000 de metri patrati, din Bucuresti, urmand apoi s-o inchirieze unui om de afaceri, pentru o perioada de 10 ani. Pretul de pornire al chiriei e de 15.000 de euro, urmand ca-n ultimii ani sa ajunga la 21.000 de euro. Imobilul se va transforma curand intr-o librarie complexa. „Nu va fi doar cu carti. Prima data trebuie sa creezi un vad, oamenii sa se simta bine, sa se uite la carti, sa-si savureze ceaiul, sa se uite la DVD-uri etc. Asta necesita timp.”
 
Intrebat daca ar fi inchiriat pentru orice scop, Chrissoveloni spune ca nu, adaugand ca a avut oferte pentru construirea unui cazino. „Ar fi mers unul din genul celor de la Monte Carlo, dar am ales un client care vrea sa faca o librarie.”