Filmele de arta romanesti au castigat respectul lumii intregi, insa lipsa lor de popularitate in randul publicului intern ar putea reprezenta un pericol real pentru viitorul lor, afirma cotidianul britanic The Guardian.

Orice "nou val" din cinematografie are misiunea de a face din surpriza principala lui datorie, sa incalce traditia si sa evite conventiile. Noul val aparut in 2005 a avut parte de un start bun: el provine din Romania, o tara care palea pana atunci, din punct de vedere cinematografic, pe langa Polonia si Rusia. Debutand cu filmul "Moartea domnului Lazarescu", de Cristi Puiu - care a impresionat la Cannes in acel an -, aceasta revolutie si-a dovedit ulterior clasa mondiala: filmul din noul val romanesc este estetic riguros, serios, patruns de un simt al umorului foarte caustic, isi trage adevarurile din tesatura ponosita a vietii de zi cu zi, fiind adeseori invelit in reziduurile celor 42 de ani de comunism, afirma autorul acestui articol publicat pe site-ul The Guardian, potrivit Mediafax.

 

Au urmat Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu si Radu Muntean, care s-au remarcat la randul lor in acest registru, in a doua jumatate a deceniului trecut, cu filme create special pentru festivaluri si culminand cu drama "Pozitia copilului" din acest an, care a castigat cel mai important trofeu - Ursul de Aur - la Festivalul de la Berlin.

 

Cu toate acestea, noul val a fost aproape total deconectat de publicul sau din Romania. Chiar daca peliculele romanesti erau premiate si apreciate de puristii cinema-ului international, cifrele din box office-ul romanesc au fost inspaimantator de mici. Cel mai recent film regizat de Cristi Puiu, "Aurora", a obtinut incasari de doar 6.942 de dolari in Romania, ocupand pozitia a 96-a in topul celor mai populare filme din 2011. Doar celebrul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", filmul de Cristian Mungiu care a castigat Palme d'Or la Cannes in 2007, a reusit sa intre in top 10 - cu 274.611 dolari, pe locul al saptelea. Drama "Eu cand vreau sa fluier, fluier", de Florin Serban, s-a chinuit sa intre in Topul 50 din 2010. In comparatie cu publicul din alte tari est-europene, romanii nu au fost deloc interesati de filmele proprii: filmul romanesc a avut o cota de piata de doar 2,5% din piata de film din Romania in anul 2010.