Regina Elisabeta a II-a este şeful Casei de Windsor, Casa Regală a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Regele George al V-lea a schimbat, printr-o proclamaţie regală, la 17 iulie 1917, numele german al dinastiei Saxa-Coburg şi Gotha cu cel de Windsor, în contextul creat de Primul Război Mondial.

 

În 1936, cursul vieţii prinţesei Elisabeta avea să se schimbe odată cu moartea suveranului George al V-lea, bunicul său, de care era foarte apropiată. În decembrie 1936, după abdicarea fratelui său, Eduard al VIII-lea, ducele Albert de York a fost proclamat rege, sub numele de George al VI-lea. După ce tatăl său a urcat pe tron, prinţesa Elisabeta a devenit moştenitoare a tronului, având titlul de Alteţa Sa Regală Prinţesa Elisabeta.

 

Numită colonel, şef al Gărzii de Grenadieri, de către tatăl său, Elisabeta şi-a făcut prima apariţie publică în 1942, inspectând trupele. A început să-şi însoţească părinţii în vizitele oficiale pe care aceştia le efectuau în ţară. În 1945, prinţesa Elisabeta s-a alăturat Serviciului Teritorial Auxiliar, învăţând să devină un bun şofer şi mecanic. Chiar dacă munca sa de voluntariat a durat doar câteva luni, această perioadă i-a dezvăluit tinerei prinţese o lume diferită faţă de cea regală. O altă experienţă pe care a trăit-o a fost aceea când, alături de sora sa, Margareta, s-a amestecat printre oamenii care sărbătoreau Ziua Victoriei (8 mai 1945), care a marcat încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

 

Prinţesa Elisabeta l-a întâlnit pe Philip Mountbatten, fiul prinţului Andrew al Greciei şi stră-strănepot al reginei Victoria, pe când avea doar 13 ani. Cei doi au ţinut legătura, devenind peste ani îndrăgostiţi. Căsătoria cu prinţul Philip Mountbatten a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey din Londra. Cei doi au patru copii: prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului (14 noiembrie 1948), prinţesa Anne (1950), prinţul Andrew (1960) şi prinţul Edward (1964).

 

Regele George al VI-lea a murit la 6 februarie 1952, iar Elisabeta a fost proclamată suverană a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, sub numele de Elisabeta a II-a. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, ceremonia fiind condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. Întreaga ceremonie a fost transmisă la radio, însă, pentru prima oară, a fost transmisă şi la televizor în întreaga lume. Reşedinţa principală a monarhilor britanici este Palatul Buckingham din Londra.