Sonda Messenger (Mercury Surface Space ENvironment GEochemistry and Ranging) se afla pe orbita planetei Mercur - cea mai apropiata de Soare din Sistemul Solar - de peste patru ani, in cadrul primei misiuni de cercetare si studiere a acestui corp spatial dupa programul sondei americane Mariner 10, care a efectuat trei orbite in jurul acesteia la mijlocul anilor 1970.

 

Ramanand fara carburant si pierzand altitudine, sonda Messenger urmeaza sa se prabuseasca cu viteza foarte mare intr-o zona situata in apropierea polului nordic al planetei, pe 30 aprilie, au precizat cercetatorii de la NASA.

 

"Sonda va trece prin spatele planetei, in afara zonei de vizionare de pe Terra, si pur si simplu nu va mai iesi de acolo", a spus Daniel O'Shaughnessy, inginer la Laboratorul de fizica aplicata din cadrul Universitatii John Hopkins, care opereaza sonda americana.

 

Impactul, care se va produce la o viteza de 14.040 de kilometri pe ora, va produce un crater cu diametrul de 16 metri, care va servi ca punct de reper pentru misiunea unei alte sonde spatiale, BepiColombo, ce va fi fabricata de Agentia Spatiala Europeana si va ajunge pe orbita mercuriana in 2024.

 

Craterul ii va ajuta, de asemenea, pe oamenii de stiinta sa afle mai multe informatii despre procesele meteorologice extrem de rapide de pe Mercur - una dintre zecile de descoperiri facute de sonda Messenger.

 

Principala descoperire realizata de Messenger consta in detectarea unor elemente chimice precum potasiu si sulf, in stare volatila, care s-ar fi evaporat in urma temperaturilor extrem de ridicate de pe aceasta planeta, aflata la 58 de milioane de kilometri de Soare. Prin comparatie, Terra se afla la o distanta de 150 milioane de kilometri de Soare.

 

Sonda Messenger a confirmat, de asemenea, existenta gheturilor si a altor materiale, posibil chiar a materiilor organice pe baza de carbon, pe fundul craterelor mercuriene, unde lumina Soarelui nu ajunge niciodata.

 

Messenger va analiza, totodata, crusta magnetizata de la suprafata mercuriana, incercand sa identifice motivul pentru care aceasta planeta cu dimensiuni reduse prezinta totusi, asa cum s-a descoperit recent, un camp magnetic, asimetric.